09/02/15

Luca Cipolla, STUPORE / STUPOARE

                                                        [Perplexed figures (Paris 2014). Foto Rb]



Stupore

Si ritrasse per un istante
e si vide trafitto da un raggio
ad altezza di stomaco,
del timido poeta non restava nulla,
un muni lo invitò ad osservare
e a capire
e per rispetto, a tacere.
Si levò le scarpe
e il tappeto già aveva speso la sua forma:
sotto di lui tutto parve illusione,
le ore si disgregavano e diventavano sabbia,
quanti granelli o similgocce,
tutto era sparso nell'etere,
una clessidra rotta,
tutto era gioco, già, una prova,
gli attori si tolsero i costumi di scena
e lo spettacolo alla sua naturale conclusione
comunque da festeggiare,
né vincitori né vinti
soltanto.


Stupoare

Se retrase pentru un moment
şi se văzu străpuns de o rază
la înălţimea stomacului,
nimic nu mai rămânea din poetul timid,
un muni l-invită să observe
şi înțeleagă  
şi din respect, să tacă.
Se descălță
şi covorul consumase deja forma lui:
sub el totul păru o iluzie,
orele se dezagregau şi deveneau nisip,
cât de mulți grăunți sau cvasi-picături,
totul se răspândise în eter,
o clepsidră spartă,
totul era joc, tocmai, o probă,
actorii îşi scoaseră costumele de scenă
şi spectacolul concluziei lui naturale
oricum de sărbătorit,  
nici învingători nici învinşi
doar.